Epilogul unui supravietuitor

   Zabranicul sur al amurgului tomnatic a patruns si la mine,scurgandu-se incet printre gratii,transformand albul rece al peretilor intr-un gri monoton,apoi in negrul opac al neantului.De-abia peste cateva ore voi putea simti si racoarea inmiresmata a frunzelor uscate de nuc,care vor trosni discret sub talpa bocancului grosolan..

   Cat timp am visat la asta!..In fiecare seara,in timp ce urmaream cum intunericul inghitea lacom spatiul stramt al incaperii mele,incercam sa-mi imaginez cum arata orasul,daca isi pastrase acelasi aer misterios si boem  sau daca ghearele grosolane ale modernului incepeau sa-l cuprinda…In fiecare seara ma tortura neputinta de a vedea altceva decat peticul de cer ce se zarea prin ferestruica,iar singuratatea….Singuratatea ma strangea de gat in fiecare secunda,lasandu-ma fara aer si facandu-ma sa tremur din toata fiinta,ca in fata celui mai ingrozitor destin.Prima data, o voce groasa si batjocoritoare ,ce venea probabil din strafundurile constiintei mele,imi spunea triumfator:,,Esti singur!Atat de singur incat nici macar daca ai exploda,nimeni n-ar baga de seama..Atat de singur ,incat nici macar daca ai tipa printr-o portavoce uriasa ,n-ai fi auzit…Atat de singur,incat nici macar sa articulezi un cuvant nu mai esti in stare,pentru ca nu ai avut cu cine discuta din vremuri imemoriale..Intelegi,esti singur!S-I-N-G-U-R!Atat de singur,incat..’’ Si continua asa la nesfarsit,iar fiecare argumentare era ca o stransoare din ce in ce mai puternica in jurul gatului meu.Apoi,din cauza fricii,incepeam sa tremur din cauza groazei pe care efectiv o simteam circulandu-mi prin vene ,pompata cu ciuda de inima ce batea din ce in ce mai rapid..

   Calvarul dura toata noaptea,noapte de noapte…In timpul zilei nu simteam nimic,parca singura bucata din realitate,peticul de cer,facea sa dispara in mod miraculos toate temerile,facand loc unei calmitati binefacatoare.Insa cand vedeam ca se apropie seara,disperarea punea ,deget cu deget,mainile ei respingatoare pe mine.Imi doream cu ardoare ca stransoare din noaptea acea sa fie mai puternica si eu sa mor odata.As fi incercat sa ma sinucid,dar nu aveam cu ce.Singurul lucru ce mai exista in incapere era salteaua din cauciuc,care nu-mi era de niciun folos.Iar de o sinucidere lenta si dureroasa,ca datul cu capul de perete,nu eram in stare,pentru ca..mi-e frica de durere.

   Mi se parea ca aveam parte de chinurile acestea de atat de mult timp,incat momentul cand incepusera coincidea cu aparitia fiintei mele,poate intr-o alta viata,sau doar acum cativa ani..

   Totul pana in ACEL moment,cand…………

To be continued

SPECTATOR-Partea a II-a

…..Dupa ce una din batrane i-a dat ultimii bani,ascunsi intre filele unui volum gros din biblioteca peste care s-a asternut praful,pentru ca batranele nu mai vad sa citeasca,iar fata pur si simplu nu vrea sa vada biblioteca,aceasta a iesit satisfacuta pe balcon,ca sa fumeze ultima ei tigara mentolata.

Deasupra,la 3,locuieste o mama singura,cu fiul ei autist.Intregul apartament e intr-o stare deplorabila,deoarece mama si-a cheltuit si isi cheltuie toti banii pe tratamente,sperand ca totusi fiul pe care si l-a dorit atat de mult isi va reveni.Sotul ei a parasit-o la un an dupa nasterea copilului,cand si-a dat seama ca nu poate duce povara cresterii unui copil special.Ultimul lucru pe care i l-a spus ei,inainte sa iese pe usa,a fost:,,mi-e imposibil sa cred ca am contribuit la zamislirea unei asemenea creaturi..nu are cum!..’’Si asta-seara,ca aproape in fiecare seara,dupa ore de incercari esuate de a-l face pe copil sa vorbeasca,iasa pe balcon si plange atat de sfasietor,incat deznadejdea ei imi face proprii ochi sa pluteasca in lacrimi..

In contrast,in apartamentul vecin s-a mutat acum o jumatate de an o familie foarte bogata.Timp de 3 luni l-au renovat,facandu-l sa arate impecabil.Oricum,in fiecare luna ba schimba geamurile,ba perdelele,ba sistemul de aer conditionat,ba sotia..Sotul,un barbat libidinos si cu o burta imensa,care adora sa umble seara numai in chiloti prin apartamentul fara draperii,aduce din cand in cand cate o domnisoara ,care o uzurpeaza temporar pe sotie..Acum,sotia de drept spala vasele,in timp ce el(tot in chiloti,desigur),butoneaza relaxat la laptop si se tine de burta,semn ca i-a priit cina..

Iata ca am ajuns cu privirea si la etajul 4…Intr-una din locuinte stau 2 familii ,bunicii si una din fiice,impreuna cu sotul si copilasul de cateva luni.E ora 19 si sotul fetei e,ca de obicei,in fata plasmei uriase,cumparata din banii bunicului,care inca se speteste muncind ca instalator,pentru ca ginerele e mult prea comod ca sa puna mana pe munca.Sotia lui si copilasul sunt pe balcon,impreuna cu bunica,care incearca a mia oara sa-i spuna fiicei ei ca trebuie sa-si convinga cumva sotul sa isi caute de munca.

In ultimul apartament se desfasoara ,,spectacolul’’ cel mai complex.Acolo stau in chirie 6 fete,iar fiecare camera are propria personalitate.In prima dintre ele,stau doua surori care adorm foarte devreme.Acum,fiind de-abia 19:30,stau si chicotesc despre baietii care au binevoit a se uita mai lung la ele.Nimic interesant..In cea de-a doua camera stau 3 fete.Primele 2 sunt la facultate si o exaspereaza zilnic pe cea de-a treia cu manelele.La randul ei,fata le exaspereaza in fiecare noapte cu becul pe care-l tine aprins pana la 3 dimineata,pentru ca niciodata nu-si termina temele la timp si le lasa pana in ultimul moment.Iata ,acum s-a aprins si acolo becul,iar ea incepe sa-si stranga materialele pentru teme,in timp ce celelalte 2 o privesc intr-un mod graitor..Iar in ultima camera sta o singura fata,probabil nu si-a gasit inca o colega de camera.Acum vorbeste la telefon,ceea ce face in majoritatea timpului.De fapt,tipa,dandu-le celor doua surori inca un motiv de barfa,iar studentelor o alta sursa de insomnie…..

Ce pacat ca spectacolul s-a incheiat!Bine ca maine o sa ma mut intr-un cartier unde sunt numai blocuri de 10 etaje….

SPECTATOR

In sfarsit,e din nou seara..Desi pentru majoritate,toata actiunea se petrece in timpul zilei,la mine spectacolul incepe de-abia  odata cu lasatul umbrelor inserarii.

Asa..Sa verific daca am totul la indemana:ciocolata neagra cu alune,scaunul meu confortabil si paharul cu apa.Toate sunt aici.Sting becul,ma asez langa caloriferul cald si..magia incepe.

Reclama verde a farmaciei din colt da tonul spectacolului de lumini,licarind intermitent.E urmata de farurile masinii  vecinului de vizavi,care pleaca mereu la ora 18.Apoi,unul cate unul,se aprind becurile din cate-o camera a apartamentelor din blocul din fata,asemenea unor reflectoare indreptate pe rand catre scenele pe care se desfasoara cate un act din piesa vietii comune…

La etajul 1,intr-unul din apartamente,e batrana surdo-muta care face semne obscene oricui indrazneste sa o priveasca atunci cand se afla pe balcon.Acum pregateste masa celor 3 baieti care se pare ca inca locuiesc cu ea,desi toti au peste 20 de ani.Probabil acum au venit de la serviciu.Se misca repede batranica…nu au trecut nici 5 minute si iata ca toti sunt la masa ,in afara de ea,care sta la o parte si-i priveste,plina de mandrie si implinire.

Tot la 1,dar in celalalt apartament,sta o familie de supraponderali.Ca de fiecare data,fiica e pe balcon si gateste ceva.Cred ca gateste doar pt ea,pt ca uneori mai razbate pana la urechile mele cate o tanguire de genul ,,Da,mama,dar nu imi ajunge doar asta…Mai vreau ceva!’’

La etajul 2,in primul apartament,sta o familie cu o fetita foarte dragalasa,care mai iese uneori pe balcon si canta printr-un tub de carton de la prosoapele de bucatarie de hartie sau de la hartia igienica,depinde ce-i pica la mana.Acum sotia pregateste masa,iar tatal a iesit ca sa fumeze o tigara pe balconul plin intotdeauna cu rufe intinse la uscat.E urmat de fetita ,,inarmata’’ cu vesnicul tub, care il intreaba zambitoare: ,,Vrei sa-ti cant ceva foarte frumos?’’ ,,Nu acum.E tarziu si poate se supara vecinii.’’ ,,Dar tu niciodata nu vrei sa ma asculti!Dupa ce ca nu te vad decat seara,nici atunci nu pot sa-ti arat cantecelul meu…’’ Iar fetita fuge suparata ,in timp ce tatal o priveste resemnat prin fumul tigarii sale consolatoare.

In apartamentul de langa,cele doua ‘’fete batrane’’ ,surori ce au peste 60 de ani,stau in canapeaua ce e posibil  sa fie de-o seama cu ele, si privesc la televizor.Deodata intra probabil nepoata lor,o bruneta  cu atata negru pe la ochi,incat se vede de aici,ce locuieste impreuna cu ele,si incepe sa tipe si sa gesticuleze.Cele doua batrane se apropie una de cealalta,in timp ce se retrag spre coltul cel mai protector al canapelei.Fata se posteaza amenintatoare in fata lor si le arata hainele ei,intr-un mod ce sugereaza ca ‘’s-a cam saturat de aceleasi toale’’..

Eu stau si ma gandesc ce fainut e sa observi toate astea..Ce nevoie mai am sa merg la teatru,cand in fata mea se desfasoara consecutiv acte ale celei mai realiste piese? Si sunt de-abia la etajul 2…………  

To be continued...



Incipit...

De ce?Nici eu nu stiu exact de ce ..Iaca asa,m-am hotarat sa imi fac si eu blog..Motivul e unul inca incert si pentru mine..Prima data mi-am zis ca poate asta ma va motiva sa scriu si sa ies din apatia asta enervanta ce m-a cuprins de la o vreme incoace.Oricum ideea generala e ca vreau sa impartasesc oricui e dispus sa ,,ma citeasca” mici bucati din viata mea,bucati ce mie mi se par deosebite sau cel putin demne de a li se acorda atentie..Unele reale,altele fictionale, ,,spume’’ ale apelor mele involburate numite ganduri,toate isi cer dreptul de a aparea in lumina ,,reflectoarelor’’, fara a le pasa daca vor fi hulite sau aclamate…Asadar,minte limpede mie si ,,vizionare’’ placuta voua!:D