Rana

Rana

Mana si mintea-mi sunt azil de ninsori,

De suflete goale si albe frustrari.

Ochii se plang ca nu mai suporta

O asa mare de sentimente cohorta.

Atunci si acum? Unde? Si cand?

De ce? Si cum?- imi zboara prin gand.

Si doare. Ma doare! Dar urlu incet,

Inima bate, vrea sa imi iasa din piept,

Sa fuga, sa zboare, sa cada, sa crape

Ca lumea-i nebuna si moartea aproape...