Personal(a) din nou

Telefonul n-a mai sunat dupa miezul noptii de aproape 2 luni...
Nu-mi e dor. Nu trebuie. Sau poate da, dar doar de momentele alea in sine.
Si singurul lucru care mai persista e acreala aia data de faptul ca de partea cealalta, renuntarea a fost atat de usoara, incat ma simt prost ca numai la mine acreala e uneori bitter suedez.
Dar ceea ce e trist este ca in aproape 2 luni,  acei 2 ani au devenit niste amintiri atat de indepartate, de parca nici macar nu ar fi ale mele, ci secvente dintr-un film vazut la 3 dimineata, dar trait la intensitate maxima...

         ''I've got nothing but a sentence coming and done.''