Flashback

''There is nothing like returning to a place that remains unchanged to find the ways in which yourself have altered.''N.Mandela

Vineri seara.Am terminat treburile pe ziua de azi putin mai devreme si cum tata m-a ''eliberat'' de orice indatorire,mi-am luat carticica si m-am instalat comod sub zarzanul meu,pe unul din scaunele rustice ale masutei tacerii in miniatura.
Am inceput sa citesc dar,dupa cateva randuri,am auzit la inceput in surdina,apoi din ce in ce mai tare,ciripitul pasarii copilariei mele.Parca ma vad din nou la 5 ani stand pe iarba inrourata si cercetand atent fiecare ramura a zarzanului,in cautarea pasarii ce lansa imnuri minunate tocmai la lasatul amurgului.Eram intrigata de ce oare ea isi incepea concertul tocmai cand toate celelalte pasarele se adunau la cuiburi.Eram intrerupta din cercetarea mea numai de mama,care spunea ca iar ma pierduse prin iarba de 2 ori cat mine.
Apoi,pe la 7-8 ani,de fiecare data cand auzeam pasarea misterioasa,ma cataram in zarzan si luam la mana fiecare creanga ,in speranta ca de pe una din ele isi va lua zborul minunea si eu o voi putea in sfarsit vedea.Dar din nou,mama,tipand speriata de jos,ma intrerupea: ''Doamne,trebuie sa stau mereu cu grija ta,copil nebun!Vrei sa-ti rupi gatu'? Da-te jos imediat!Of,mi-ai albit paru-n cap cu draciile tale!''
La 13 ani deja aveam planuri mari.Imi construisem un fel de plasa pt fluturi,dar muuuuult mai mare,si facand transee in jurul zarzanului in care acum era suit fratele meu,pandeam fiecare miscare a crengilor.Dar inainte de a da vreun rezultat,tata venea suparat la mine si-mi lua capcana,spunandu-mi ca ''ai stricat bunatate de plasa  pentru sita cu bazaconiile tale.''
Acum ,la 18 ani ,stau sub acelasi zarzan,inconjurata de aceeasi iarba inmiresmata,iar aceeasi pasare enigmatica isi canta oful.Doar ca acum pare mult mai apropiata.Ridic privirea si...O Vad! E chiar deasupra capului meu, cat un pumn de mica,cu o coada subtire si disproportional de lunga iar penele ii sunt patate de stropi marunti de noapte.Trilul inceteaza,ea isi lasa privirea in ochii mei pentru o secunda apoi isi ia zborul.Iar eu raman raman cu privirea supendata,pentru ca vad cum in urma ei isi ia zborul si copilaria mea,odata cu cea mai naiva enigma a ei...
Ma uit in jur.Totul e neschimbat:acelasi zarzan si iarba inrourata.
Dar eu?Eu... simt ca-s alta...