Alteritatea(sau o altfel de intalnire cu Celalalt)

   Privesc in oglinda si ma vad, clipind si atingand cu mana nesigura invelisul evanescent al materialitatii mele.


   Ies pe strada si te vad pe tine, celalalt, evanescent ca si mine, dar totusi vital, pentru ca eu traiesc pentru si prin tine, la fel cum tu traiesti in realiatea care ne pare a fi comuna amandurora. ,,Imi esti necesar pentru a in inlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune in locul eului meu. Atat de intim imi devii, atat de una cu  mine, atat te atrag in centrul existentei mele, incat imi substitui eul meu.''(Dumitru Staniloaie)


   Tu, celalalt, poti mama care ma saruta zgomotos, vecinul care intotdeauna ma spioneaza, colega care cere in fiecare zi un pix sau strainul cu care impart cateva clipe de comuniune mutuala in timp ce ne privim in ochi pe scara rulanta.


   Tu esti alteritatea mea, care imi arata cum sunt eu atunci cand ma aflu in postura ta de acum, care ma invata si ma influenteaza iremediabil prin simplul fapt ca ma face sa constietizez ca exist si existi.
Tu imi arati ca verde e complementar pentru ca tu-l compui din albastru si galben,ca stanga e stanga pentru ca tu imi arati dreapta, ca exista bine cand eu am parte doar de rau si ca eu exist pentru ca tu existi.


   Toate acestea se produc fiindca eu te identific pe tine si tu pe  mine si astfel fiecare identificam o parte din noi in celalalt: in privirea ta e felul meu ciudat de a clipi des, iar in mersul meu obiceiul tau de a calca cu piciorul drept in lateral.


   Astfel, intalnirea cu Celalat se produce clipa de clipa, incepand cu persoanele pe care le avem alaturi toata viata pana la strainul de care ne ciocnim pe strada unui oras in care am venit pentru prima si ultima data.